Când necunoașterea legii chiar funcționează: ce a demonstrat cazul Julian (2026)

Ce trebuie să faceți dacă HMRC vă aplică o amendă

Când HMRC aplică o amendă pentru o încălcare fiscală — fie că este vorba de o depunere întârziată, o eroare sau o înregistrare tardivă — contribuabilul are la dispoziție o metodă principală de apărare: dovedirea unei „reasonable excuse” (scuze rezonabile).

În practică, acesta este argumentul folosit cel mai des la contestarea amenzilor HMRC. Mai întâi, HMRC evaluează situația și ia o decizie. Dacă explicația este respinsă, contribuabilul poate contesta amenda la Tribunal. Astfel, problema scuzei rezonabile se rezolvă în două etape — mai întâi la nivelul autorității fiscale, apoi în instanță.

Ce înseamnă o „reasonable excuse”

Legislația nu oferă o definiție exactă a acestui termen. Totuși, conform jurisprudenței, inclusiv cazul The Clean Car Company Ltd [1991], se aplică un test obiectiv: contribuabilul trebuia să acționeze așa cum ar fi procedat o persoană rezonabilă, dând dovadă de diligența necesară.

Asta înseamnă că nu contează ce credea contribuabilul, ci cât de obiective și rezonabile au fost acțiunile sale. Totodată, se ține cont de circumstanțe: experiență, cunoștințe și dimensiunea afacerii.

Cazul Julian (2026): Când necunoașterea legii a funcționat

Conform unei analize realizate de Croner Tax Weekly, bazată pe decizia First-tier Tribunal în cazul Julian (2026), instanța a analizat situația unor fermieri care foloseau Agricultural Flat Rate Scheme.

În urma unei modificări legislative din 2021, aceștia au avut obligația de a se înregistra în scopuri de TVA. Totuși, nici ei, nici contabilul lor nu au observat această schimbare, ceea ce a dus la o amendă pentru failure to notify (omisiunea notificării).

În mod normal, necunoașterea legii nu este o justificare. Cu toate acestea, Tribunalul a luat în considerare faptul că modificarea a fost de natură tehnică, nu a fost mediatizată pe larg și nu era deloc evidentă pentru nespecialiști. În plus, contabilul nu era un expert în TVA. Instanța a ajuns la concluzia că, în aceste condiții, contribuabilii nu ar fi putut descoperi în mod rezonabil această modificare. Prin urmare, necunoașterea a fost recunoscută drept o „reasonable excuse”.

Când necunoașterea legii poate fi considerată o „reasonable excuse”

Jurisprudența arată că acest argument funcționează rar, dar este posibil dacă:

• Legislația este complexă sau s-a modificat recent.

• Schimbările nu au fost comunicate clar contribuabililor.

• S-au făcut eforturi rezonabile pentru a respecta cerințele.

În schimb, necunoașterea nu este acceptată dacă obligația este de notorietate, informația este ușor accesibilă sau dacă contribuabilul nu a întreprins absolut nicio acțiune.

Responsabilitatea contabilului: unde tragem linia

Eroarea unui contabil poate fi considerată o scuză rezonabilă dacă ați angajat un specialist calificat, i-ați furnizat toate informațiile necesare, iar greșeala nu era evidentă.

Totuși, apărarea nu funcționează dacă acel contabil este incompetent, lipsește controlul din partea contribuabilului sau dacă greșeala ar fi putut fi depistată printr-o verificare de bază. Instanțele evaluează nu doar acțiunile contabilului, ci și comportamentul contribuabilului în sine.

Motive pe care HMRC le acceptă, de obicei

Printre circumstanțele care pot fi recunoscute ca „reasonable excuse” se numără:

• Boli grave.

• Defecțiuni tehnice aflate în afara controlului.

• Erori făcute de un consultant calificat.

• Modificări legislative extrem de complexe.

Motive pe care HMRC le respinge, de obicei

HMRC nu va accepta, în mod normal:

• Uitarea sau lipsa de timp.

• Lipsa unui sistem de evidență contabilă.

• Ignorarea notificărilor oficiale.

O condiție crucială: Fără întârzieri nejustificate

Chiar și în prezența unei scuze rezonabile, contribuabilul este obligat să remedieze încălcarea fără nicio întârziere. De exemplu, după ce vă recuperați în urma unei boli, trebuie să depuneți imediat declarația, iar după descoperirea unei erori, trebuie să o corectați pe loc. Amânarea acțiunilor poate duce la pierderea dreptului de apărare.

Concluzie

Cazul Julian (2026) nu schimbă regula generală, dar clarifică modul în care aceasta se aplică. Necunoașterea legii ajută în continuare destul de rar. Cu toate acestea, în situațiile în care o obligație nu ar fi putut fi identificată în mod rezonabil nici măcar cu diligența necesară, această apărare rămâne posibilă.

Surse:

• Croner Tax Weekly — analiza deciziei First-tier Tribunal în cazul Julian (2026)

• HMRC Guidance — Reasonable excuse and penalties

• The Clean Car Company Ltd [1991] BVC 568

• Perrin v HMRC [2018] UKUT